Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" - "Investiţii pentru viitorul dumneavoastră!" 

Sistem Informatic destinat Gestiunii Registrului Agricol în format electronic SIGRA-IS 3, județul Iași

cod SMIS 48439

Proiect cofinanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională

Pentru informații detaliate despre celelalte programe operaționale cofinanțate de Uniunea Europeană vă invităm să vizitați www.fonduri-ue.ro

 

 

COMUNA GRAJDURI

Primar: Zamfirache Constantin Tel. 0232.228.286; fax:0232.228.341
Viceprimar: Suman Vasile  tel. 0232.228.286
Secretar: Gociu Simona tel. 0232.228.286
E-mail: primar@primariagrajduri.ro  
Site web: http://www.primariagrajduri.ro/  

 

Prezentare generala:  Prima atestare documentara a comunei Grajduri dateaza din anii 1423-1424, de pe vremea  domniei  Domnitorului  Alexandru cel Bun, cand  acesta dona mosiile Filosofi si Sirbi (actual Grajduri) unui preasupus slujitor  pre nume  Oana Popsa…, de asemenea sunt inscrisuri la Academia Romana prin care se atesta comunitatea de razasi din Grajduri.

 

Localizare: Comuna Grajduri este situata in partea de sud–est a judetului Iasi, avand o suprafata de aproximativ 4889 ha. si o populatie de peste 7500 locuitori.

 

Vecini: Comuna Grajduri are ca vecini un numar de 6 comune, 5 din judetul Iasi si una din judetul Vaslui, dupa cum urmeaza: in partea de nord si nord-est are ca vecinatati comuna Ciurea si Dobrovat din judetul Iasi, in partea de est - comuna Focsasca, judetul Vaslui si comuna Scinteia, judetul Iasi, in partea sudica comuna Scheia, judetul Iasi si comuna Mogosesti –Iasi.

 

Sate componente: Comuna este constituita din 5 sate: Grajduri, Valea-Satului, Padureni, Carbunari, Poiana cu Cetate si 3 catune: Bordea, Lunca, Corcodel, localitati care se situeaza si la 14 km. de centrul administrativ.

 

Comuna Grajduri administreaza peste 65 km de drumuri comunale si de interes local. Mentionam si faptul ca in comuna Grajduri exista si o comunitate importanta de rromi de cca 650 locuitori.

 

 

Istoric

Comuna Grajduri este atestata documentar inca din anul 1423, de pe vremea lui Alexandru cel Bun, si este formata din mai multe sate, fiecare cu istoria lui: Grajduri, Valea Satului, Padureni, Carbunari, Poiana cu Cetate, Corcodel si Lunca.

  • Satul Grajduri, al carui nume provine de la grajdurile ce au existat pe teritoriul pe care s-a format asezarea, este atestata documentar in anul 1429. S-a format intr-un mare hartop, la izvoarele paraului Negui, intre dealurile  Mesteacanului si Movilita.
  • Satul Valea-Satului este asezat pe valea paraului Hutupeni, din dreapta raului Rebricea, atestat documentar in anul 1864.
  • Satul Padureni numit si Sperieti de la denumirea dealului Sperieti pe coasta caruia este amplasat, este atestat documentar inca din anul 1820. Satul Carbunari este asezat pe valea paraului Negui, afluent al paraului Rebricea, nume derivate de la ocupatia locuitorilor de a face mangan din lemnul padurii, este atestat documentar din anul 1803.
  • Satul Poiana cu Cetate, numit si Cinghinea, este atestat documentar din 1502, numele provenind de la "Poiana Cetatii" si cetatuia neolitica.
  • Satul Corcodel este situat in dreapta paraului Rebricea si este atestat documentar din anul 1864.
  • Satul Lunca, numit si Lingurari, este asezat pe valea paraului Rebricea si este atestat documentar in anul 1864, denumirea provine de la indeletnicirea locuitorilor acestui sat.

In anul 1906 istoricul iesean Gh. Ghibanescu a descoperit la Grajduri cele mai vechi documente ale satului, doua urice slavone, unul din anul 1423, emis de cancelaria lui Alexandru cel Bun, celalalt din 1945, redactat  de pisarii lui Stefan cel Mare. Asadar, timp de aproape patru-cinci veacuri, actele, scrise pe pergament, cu peceti de ceara rosie, atirnate de snururi, fusesera pastrate cu sfintenie si transmise din generatie in generatie, de la bunici la nepoti, in familiile razesilor din Grajduri. Bine protejate, ascunse in locuri tainice, uneori ingropate in vremuri de rastriste, asemenea documente erau bunul cel mai de pret al obstei razesesti, dovada juridica a proprietatii intr-o mosie stapinita in devalmasie in primele generatii de dupa beneficiarul actului, de regula un credincios al domniei in razboinicele veacuri al XIV-lea si al XV-lea. Scoase la iveala numai in imprejurarile totdeauna paguboase ale unor judecati in fata Divanului sau a Domnilor, aceste "carti" puteau sa hotarasca  soarta multor oameni. In asemenea situatii s-a nascut zicala: "Ai carte, ai parte" (de mosie).

In anul 1928, uricul de la Stefan cel Mare mai era inca in Grajduri, in pastrarea lui Neculai Zamfirachi. Instrainate, pretioasele acte au intrat, totusi in arhive,unde vor conserva inca multa vreme de acum inainte urmele materiale ale unor timpuri apuse, dar nu uitate.

Aflam din aceste vechi hrisoave domnesti ca o intinsa mosie, de pe dreapta piriului Rebricea, de la obirsia acestuia si pina aproape de confluenta cu piriul Cauiasca, se numea Sirbi si fusese data in stapinire, in 1423, unui Oana Popsa (desigur, un fiu de popa) pentru dreapta credinta. Prin acelasi uric,un sat (nenumit), care trebuie sa fi existat in zona din spatele garii Scinteia, era dat fratelui lui Oana, Moisa Filosofu, un teolog de la curtea lui Alexandru cel Bun. Numele satului Sirbi indica o probabila colonizare de sud dunareni (bulgari, sirbi) pe care o putem pune in legatura cu atacurile turcesti din a doua jumatate a veacului al XIV-lea in regiunile dinspre Dunare.

In anul 1495, mosia Sirbi era deja impartita intre nepoti si stranepoti ai lui Oana Popsa si Moisa Filosofu. Pe partea din jos stapineau un Sima Gures si nepotul sau Nicoara Ciocirlie, iar partea din sus era, probabil, doar a acestuia din urma. Timp de trei secole proprietatea urmasilor lui Nicoara Ciocirlie in partea de sus a mosiei Sirbi n-a fost tulburata de vinzari si de judecati si de aceea nu s-au pastrat nici documente din veacurile al XVI-lea – al XVIII-lea. Tacuti, nestiuti, generatii dupa generatii, nepotii si stranepotii, au fragmentat vechea jumatate de mosie in lungi si inguste hlize razesesti, masurate in stinjeni. Cand, in secolul trecut, intre 1837 si 1856, razesii din Grajduri incercau sa-si descalceasca genealogiile, ei gaseau in veacul anterior patru "batrini" ai mosiei: Tugulea, Cretu, Zamurca si Dulica. Razesii din neamul Zamurca traiau acum pe la Soroca, iar in Grajduri isi disputau drepturile de succesiune familiile Cretul, Cheptul (Pieptu), Tugulea, Horne, Negura, Dulichi, Tapul si Astefanii. O parte a mosiei Sirbi fusese mai dinainte vinduta si devenise proprietate boiereasca, a familiei Rascanu. In 1849, caminarul Alexandru Rascanu rezidea biserica satului, existenta si astazi.

Vechea asezare Sirbi a disparut probabil din secolul al XVIII–lea, cel tirziu, si a devenit "siliste". O noua vatra de sat s-a format in aproprierea unor grajduri, probabil boieresti sau ale postei de la Bordea, imprejurare care explica numele satului mai nou, Grajduri, atestat incepind din anul 1812.

Pe partea de sus a vechii mosii Sirbii, in secolul al XVIII -lea s-au format doua catune ale razesilor. In padurea din nordul satului Grajduri a aparut o asezare a unor mangalagii, satul Carbunari, atestat din anul 1812. In a doua jumatate a veacului al XVIII-lea, postasii de la posta Bordii s-au stabilit la marginea drumului mare dintre Iasi si Vaslui, la Bordea Veche. In anul 1772, aici erau recenzati 27 de oameni din Scheia si 43 din Borasti (azi, Cuza-Voda, comuna Ipatele). Initial, pe la 1743, posta fusese la coltul de nord-vest al mosiei Borosesti, aproape de Sanatoriul Birnova, pe unde urca vechiul drum al Tarigrandului (drumul imparatesc), parcurs adesea de domni, pasale si calatori straini, care mentioneaza aceste locuri in relatarile lor.

Localitati componente:

  • sat Grajduri - in suprafata de 165,321 ha, cu 1512 locuitori
  • sat Valea-Satului - in suprafata de 75,308 ha, cu 622 locuitori
  • sat Padureni - in suprafata de 88,201 ha, cu 410 locuitori
  • sat Carbunari - in suprafata de 47,414 ha, cu 321 locuitori
  • sat Poiana cu Cetate - in suprafata de 15,553 ha, cu 123 locuitori
  • sat Corcodel - in suprafata de 6,047 ha, cu 43 locuitori
  • sat Lunca - in suprafata de 9,611 ha, cu 89 locuitori

Reteaua rutiera a comunei este formata din: drumul judetean DJ 248 Iasi-Vaslui si drumuri comunale avind o lungime totala de 39,7 km.

Teritoriul comunei este strabatut de magistrala de cale ferata Iasi-Tecuci, la nivelul comunei existind o Statie CFR care deserveste traficul de calatori si marfuri a comunei situata la cca 1 km est de centrul de comuna.

Mediul natural Relieful comunei este variat, avand un caracter structural in zona de dealuri interfluviale inalte din vestul si estul teritoriului si un caracter sculptural in zona dealurilor mai joase din interior

Clima. In cadrul comunei se intilneste o clima cu caracter temperat–continental de nuanta moderata datorita influentei padurii.

Reteaua hidrografica din teritoriu este formata din Paraul Rebricea si o serie de afluenti ai acestuia.

Fauna si vegetatia. Pe teritoriul comunei in zona podisului si a coastei de tranzitie se dezvolta o vegetatie reprezentata prin paduri, iar in zona de ses se intilnesc pajisti de silvostepa.Padurile sunt formate din stejari si goruni in amestec cu alte foioase, iar mai spre nord  apar si paduri de fag. Aceste paduri adapostesc o fauna specifica si pot constitui zone de agreement si turism.

Calitatea mediului natural Pe raza comunei Grajduri exista fenomene de eroziune torentiala, alunecari de teren, exces de umiditate, inundatii, care afecteaza local zone de versant si de ses limitind  posibilitatile de utilizare rationala a terenurilor respective, producind totodata pagube agriculturii si locuitorilor (cca 10-15 case amplasate chiar pe sesurile comunei) depozitarea intimplatoare a deseurilor menajere in sate (chiar daca in fiecare sat s-a amenajat cite o platforma de gunoi), inexistenta unui sistem de canalizare, localnicii folosesc closete amplasate in curti si in surse de apa fara perimetre de protectie, acestea putind duce atit la usoare impurificari ale apei (in conditiile unei spalari-scurgeri neorganizate si infiltratii) cit si la ocuparea nerationala a unor terenuri. Toate aceste aspecte negative sunt locale, accidentale si de mica intensitate, neinfluentind essential calitatea factorilor de mediu.

Resurse naturale Principalele resurse: zacaminte, lemn, fructe de padure, plante medicinale, fondul cinergetic, soluri, potential piscicol, potential crestere animale, spatii de recreere pentru dezvoltare turism, rezervatii, monumente ale naturii. Din punct de vedere geologic, terenurile comunei sunt alcatuite din depozite argilo-nisipoase, aluvic-coluviale si deluviale, pe unele inaltimi intalnindu-se luturi aluviale cu caracter loessoid; sub aceste straturi ale cuaternarului se intilneste sarmatianul, format din alternante de marne, argile nisipoase, nisipuri si intercalatii de calcare si gresii calcaroase eolitice. Depozitele de nisip si calcar sunt reduse din punct de vedere cantitativ, fiind exploatate sporadic, prin mijloace  manuale, pentru utilizari pe plan local (fintini, beciuri, fundatii etc). De asemeni, comuna fiind inconjurata de paduri, materialul lemnos constituie un element de baza pentru foc, in constructia de case si in alte domenii de prelucrare: scinduri, mobile etc.

Dezvoltarea socio-economica generala. In agricultura se constata lipsa organizarii loturilor individuale in asociatii de productie, aceasta nepermitind orientarea culturilor agricole spre ramuri aducatoare de venituri. In industrie se poate constata in primul rind valorificarea la un nivel scazut a resurselor naturale ale comunei, depozitele importante de argila reprezentind un posibil punct de plecare pentru productia de materiale de constructii. Pe raza comunei s-au dezvoltat intreprinzatorii particulari avind baza comertul si mai putin prelucrarea lemnului. In general, ocupatia de baza a populatiei din comuna Grajduri este agricultura care reprezinta 34,2 %, urmata de industrie cu 15,6 %, prelucrarea lemnului - 2,3 % etc.